Intre toate animalele, pisica a fost creatura care a avut parte dintotdeauna de un tratament special. In vechiul Egipt era reprezentarea zeitei Isis, cea razbunatoare, a zeitei care putea da viata si moartea, deopotriva, fiind si stapana fecunditatii. Si tot intrupari de zei si zeite erau pisicile si la alte popoare.

Poate tocmai din aceasta cauza s-a spus dintotdeauna ca pisica are noua vieti. Doamna Ioana Barladeanu din Bucuresti ne-a trimis o poveste despre o pisica din copilaria domniei sale, care ar putea fi trecuta in randul celor cu noua vieti.
Pisica ii apartinea bunicii sale. “Toata lumea ii spunea Tigana, dar nu pentru ca ar fi fost neagra, ci pentru ca o lasase bunicii mele o tiganca care cersea prin sat. Eu aveam pe vremea aceea ca la vreo 12 – 13 ani, deci destul de maricica sa pot intelege unele lucruri.”
Si singurul lucru care l-a inteles dumneaei intr-o seara, a fost ca bunicii se hotarasera sa duca departe pisica ce prinsese deprinderea de a se da la puii de closca. A doua zi de dimineata, bunicul sau, care avea treburi la Baia Mare, a luat pisica intr-un sac si a aruncat-o in apa unui rau, la o departare de cateva sate de satul sau. Apoi barbatul a plecat mai departe.
Seara, cand s-a intors acasa, nu mica i-a fost mirarea sa afle ca pisica se intorsese inaintea sa, parca anuntindu-i venirea. “Atunci bunicii mei si-au scuipat in san si au zis ca asta numai de la Diavol vine si ca nu pot tine pisica necurata in casa.” Asa ca, a doua oara, la un interval de cateva saptamani, batranul a luat din nou pisica. De data asta a decis sa o arunce in prapastie.
“Pana la noi in sat, trebuia sa treci un pod suspendat la o inaltime de vreo 80 - 90 de metri. S-a dus bunul acolo – am aflat mai tarziu - la mijloc si a aruncat pisica. S-a uitat dupa ea cum cade. Pana jos s-a uitat bunul. Dupa care s-a intors acasa, pe jos.”
Seara, cand toata familia era la masa, la usa a zgariat pisica. De data asta nu mai incapea nici o indoiala. Pisica avea pe Diavol in ea. Numai ca oamenilor li s-a facut frica si au trimis pe preot sa vina sa arunce cu tamaie si aghiazma pe animal. In ziua cand isi anuntase vizita preotul, un barbat a batut la poarta casei batrinesti si a cerut o cana cu apa.
“Tin minte totul ca si cum ar fi fost azi. S-a uitat barbatul la bunica mea si a inceput sa spuna un descantec. In clipa aceea, picica, care era in curte, s-a infoiat si s-a repezit la el, scuipindu-l. Si barbatul s-a dat cativa pasi inapoi si a inceput sa blesteme si sa scuipe spre mita. Si tot ce scuipa el ajungea jos sange. Da` mita nu s-o dat indarat si s-a repezit la fata lui. Ma credeti sau nu, in clipa urmatoare barbatul disparuse ca o ceata urat mirositoare.”
Dar petele de sange au ramas si ani de zile nici ploaia nu le-a putut sterge. De fiecare data cand bunicul doamnei Birladeanu le scotea cu lopata, apareau la loc peste noapte. Toti au fost convinsi ca barbatul care venise la poarta fusese Diavolul si ca pisica il alungase.
Si a ramas pisica in casa pana la moartea celor doi batrani. Iar cand bunicul, care a decedat mai tarziu, si-a dat duhul, in aceeasi zi au disparut si pisica si petele de sange din curte. “Indiferent ce a fost, lucru a depasit puterile noastre de intelegere. O fi fost trimisa de Dumnezeu pisica, asa cum spuneau oamenii sau o fi fost insusisi Satana, cum spunea bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, niciodata nu voi sti.”