De multe ori viata ne surprinde in anumite momente importante facand lucruri ale caror origini si semnificatii s-au pierdut in negura timpului. Cu atat mai mult in conditiile in care o mare parte din populatia oraselor provine din mediul rural. Cand se intampla ca doi tineri apartinand unor zone geografice indepartate sa se casatoreasca, obiceiurile de nunta specifice fiecarei zone se vor lupra pentru intaietate. Socrii mari si cei mici vor lupta pentru a respecta propria traditie de nunta. Asa se face ca unele nunti ajung sa fie o combinatie groteasca a unor elemente lipsite de semnificatie pentru tanara familie. Se adauga traditii din zone diferite peste cultura urbana a nuntii … Sunt oameni dezradacinati, fara morminte, pentru care traditia nu mai reprezinta comuniunea cu mosii si stramostii, ci o mascarada ieftina ce trebuie “jucata” pentru a fi in rand cu lumea.
Asa s-a nascut fotografia in parc sau la fotograf, astazi inlocuita cu fotografiatul cu palmierii lui Piedone.
Dansul din fata casei a fost inlocuit cu dansul in fata blocului:
Este cunoscut faptul ca sunt unele perioade din timpul anului cand nu se fac nunti. Acestea sunt trecute in calendarul crestin ortodox si trebuie respectate intocmai.
Obiceiul frangerii painii se mai pastreaza si azi in unele parti. Astfel, cand mireasa paraseste casa parinteasca arunca din pragul casei, cu spatele spre lume, o bucata de paine, aceasta fiind mancata de nuntasi. Practica, insa, nu are o semnificatie religioasa si a ramas o datina populara. Obiceiul practicat in Transilvaniei de a da loc de vin miere, nu se justifica.
Impartasirea din acelasi pahar si din aceeasi paine ne poarta mai degraba cu gandul la impartasirea mirilor care se facea in acest moment al slujbei. Cantarea “Paharul mantuirii”, care se rosteste la impartasirea mirilor, ne duce cu gandul la paharul, sau potirul din care se impartaseau credinciosii. De aceea momentul trebuie sa fie plin de sobrietate, cum, de altfel plina de maretie trebuie sa fie si toata randuiala slujbei.
Inconjurarea mesei sau dansul ritual, trebuie facuta cu decenta si sobrietate nu cu pasi agitati, ritm de dans sau topaieli. Acest moment exprima bucuria sau intemeierea unei familii, in vederea nasterii de prunci asa cum a nascut Maica Domnului in urma prorociei lui Isaia. Dansul acesta nu este hora lumii in care intra tinerii, cum mai auzim spunandu-se cu acest prilej, de catre unii preoti, ci un dans ritual cu semnificatie teologica si morala.
Intalnim si unele practici neliturgice. Astfel, este intalnita in partile Transilvaniei, legarea mainilor celor doi cu o batista alba, dupa ce preotul le citeste rugaciunea a treia si le impreuneaza mainile. Alt obicei care nu are nici o justificare: amagirea sau pacalirea tinerilor atunci cand li se da sa guste din paine si din vins este una din practicile intalnite la unii preoti ce au intentia de a inveseli pe nuntasi.
In unele localitati este datina cu aruncatul bomboanelor, cu pusul unei galeti cu apa in calea celor doi. Aproape pretutindeni exista frica mireselor de a se vedea una de alta, incercand sa evite a se intalni pe drum. Este una din practicile superstitioase care nu se justifica religios.
Fedelesul
Este o petrecere la casa miresei (de regula), in seara de dinaintea nuntii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri, alti invitati. La inceputul petrecerii, tineri lucreaza ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din materiale puse la dispozitie de miri. Petrecerea nu presupune prea multa mancare (cozonaci) ci mai degraba bautura si dans.
Bradul
In dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata “imbelsugata” a viitoarei familii.
Udatul
Mireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fintina spre rasarit,numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fintina. Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decit purtatorul bradului si va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleasi flori sau cocarde le vor primi nuntasii mirelui, nasii, alti invitati la biserica.
Barbieritul mirelui
Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (in trecut un vataf) il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Obiceiul se pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat.
Imbracatul miresei
Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema despartirii.
Hora miresei
Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.
Ruperea turtei
Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor). Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea. Obiceiul se pastreaza din vremea Romei antice.
Dansul gainii
Mirii trebuie sa aduca bucatarului, care s-a ocupat de meniul receptiei, o gaina, care va fi gatita si impodobita. Nasul trebuie sa rascumpere gaina platind dansatorilor o suma de bani. Acest schimb simbolizeaza petirea fetei de catre nas pentru mire. Dansul gainii este cel care incheie petrecerea nuntii.
Furatul miresei
Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel se explica pastrarea acestui obicei a le carei origini sunt neclare. Se presupune ca mirele nu trebuie sa aibe ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa. Mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate. In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24.00 mirele este cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor mirele este pus sa indeplineasca anumite sarcini.
Aruncatul buchetului Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va marita prima. Alte traditii spun ca se va marita in acelasi an.
Scosul valului
Aproape de sfarsitul nuntii, nasa scoate voalul de pe capul miresei si ii pune o esarfa (batic), simbolizand trecerea de la statutul de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necasatorite, care se spune ca va fi urmatorea care se va casatori.
Obiceiuri imprumutate
Domnisorii si domnisoarele de onoare
Domnisorii si domnisoarele de onoare se regasesc in ritualul nuntii datorita unei legi romane care cerea ca la o nunta sa existe zece martori. De asemenea, in antichitate se credea ca spiritele rele pot participa la o nunta cu scopul de a crea haos si neintelegeri. Astfel, participantii la nunta se imbracau toti in ton cu mirele si mireasa, pentru ca spiritele rele sa nu stie cine se casatoreste. Aceasta e explicatia faptului ca domnisoarele si domnisorii de onoare din ziua de azi poarta haine asemanatoare cu cele ale mirelui si miresei.
Tortul de nunta
In timpul Imperiului Roman exista o traditie ce azi, din fericire, nu se mai pastreaza. Mirele rupea tortul in doua in capul miresei. Acest gest simboliza dominatia barbatului asupra femeii.
In zilele noastre se practica taierea tortului. Acest gest semnifica prima sarcina pe care noua familie o are de indeplinit impreuna.
Se mai spune ca daca dormi cu o felie de tort de la o nunta sub perna, iti poti visa viitorul partener de viata.
Verighetele
Cercul reprezinta simbolul soarelui, al iubirii, al pamantului, al universului si al perfectiunii. Verigheta se poarta pe al treilea deget de la mana stanga deoarece grecii in antichitate credeau ca o vena de la acel deget duce direct la inima.
Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat ceva albastru…
Originea acestui obicei se regaseste in Anglia in perioada victoriana, iar textul in original suna astfel:
“Something old, something new,
Something borrowed, something blue
And a silver sixpence in her shoe.”
“Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat ceva albastru si o moneda de argint in pantoful miresei.”
Fiecare obiect din acest poem reprezinta cate un simbol al norocului ce va insoti mireasa pe drumul casniciei.
In ziua de azi s-a pastrat doar “Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru” din acesta traditie.
Ceva VECHI semnifica continuitatea, legatura cu trecutul, cu familia. Cele mai multe mirese aleg sa poarte o bijuterie veche primita de la o bunica.
Ceva NOU semnifica optimismul, speranta intr-un viitor bun alaturi de sotul ales. Avand in vedere ca toate lucrurile purtate de mireasa sunt noi, acest aspect e usor de indeplinit!
Ceva IMPRUMUTAT este de obicei un obiect imprumutat de la un cuplu de prieteni sau un cuplu din familia celor care urmeaza sa se casatoresca si care au o casnicie fericita, acest lucru rasfrangandu-se si asupra tinerei perechi, devenind un talisman aducator de noroc. Printre cele mai uzuale obiecte imprumutate se numara: bijuterii, gentute, batiste din matase, etc. De asemenea, obiectul imprumutat va reaminti ca tanara familie depinde de sprijinul familiei sau al prietenilor.
Ceva ALBASTRU
Inca de pe vremea romanilor albastrul semnifica modestie, fidelitate si dragoste. Mai tarziu albastrul devine simbolul puritatii.
Asadar, a purta ceva albastru in ziua nuntii simbolizeaza dragostea si fidelitatea ce trebuie sa guverneze viata tinerei familii.
Cel mai frecvent miresele poarta jartiera albastra sau batiste de matase brodate cu albastru. Dar daca una din culorile nuntii este albastru, chiar buchetul de mireasa poate contine flori albastre.
In sfarsit moneda de argint purtata in pantoful miresei era un talisman aducator de bunastare financiara pentru miri. Probabil, fiind destul de incomod de purtat o moneda in pantof o zi intreaga, in timp s-a renuntat la acest obicei.
Mai avem de trait numai 4 ani … pana in 21 dec 2012. Indiferent cat de reticenti am fi, e imposibil sa nu tinem seama de cosmogonia vechilor popoare mezoamericane. Asta pentru ca, pe langa exceptionalele dovezi de acuratete si precizie furnizate de calendarul maya si de constructiile lasate mostenire de civilizatiile disparute, unele descoperiri ale ultimilor ani ne pun pe ganduri.
Gabriela si Monica Irimia, adica gemenele Cheeky Girls, renunta la haine si apar costumate, cum altfel decat in Craciunite sexi.
