Youtube. La inceput a fost o distractie. Ca intr-un magazin cu jucarii, utilizatorul de internet gasea aici, frumos asezate pe rafturile electronice, videoclipuri si filmulete haioase. Grupate dupa cuvintele-cheie precum produsele dupa varsta destinatarilor, “exponatele” alcatuiau o baza de date cat se poate de amuzanta.
Dupa un timp, treaba a inceput sa devina serioasa. Dribland sistemul, tinerii muzicieni in cautare de glorie au ales sa-si aduca aici piesele, in loc sa astepte vreun producator dotat cu bunavointa si deschidere. Asa se face ca YouTube a devenit, din simpla platforma de video sharing, rampa de lansare pentru artisti ajunsi ulterior vedete internationale.


Cum tara noastra nu putea lipsi de pe harta electronica, UTube a inceput sa capete, sistematic, continut cu profil specific. Mai intai a inceput sa apara muzica de prin partile locului. Apoi, din ce in ce mai multe mostre de creativitate neaosa. La timpul la care vorbim, cine intra aici gaseste de toate: de la fragmente de lungmetraje deja faimoase pana la episoade de stand-up comedy si de la secvente de emisiuni tv la faze tari din meciurile de fotbal.


Pustii care au rau de televizor, carora li se pare plicticos si obositor sa tot agite mana care tine telecomanda, s-au ales cu un instrument eficient si prietenos. Nu-si mai bat capul rasfoind ghidul tv, in cautarea paginii cu programul pe o seara anume. Nu-si mai sincronizeaza ordinea de zi cu grila vreunui post, ca sa prinda nu stiu ce emisiune care-i intereseaza. Nu mai asteapta sarbatorile legale pentru vreo transmisiune iesita din comun, nu mai pandesc 16 decembrie pentru documentarele despre Revolutie. Daca au chef sa afle ce s-a intamplat la mineriade, gasesc pe IuTube imagini cat se poate de socante din acele zile.




Ba chiar si montaje cu batai la cald si declaratii la rece ale fostilor presedinti si premieri. Gasesc filme de arhiva cu executarea maresalului Antonescu si cu Nichita Stanescu vorbind despre poezie. Gasesc inregistrari de la Cenaclul Flacara si de la finala de Cupa Campionilor castigata de Steaua la Sevilla. De fapt, nu doar “civilii” apeleaza la serviciile YouTub. Zilele trecute, o televiziune de news isi ilustra un material despre istoria intalnirilor Steaua – Dinamo cu imagini din “87 preluate de pe site. Fireste ca sunt de gasit si o multitudine de aiureli, unele dintre ele nu tocmai benigne, dar cel putin administratorii site-ului au grija sa-l curete de rebuturile din zona pornografica sau extremista.
Se lupta online impotriva avorturilor, impotriva discriminarii romilor si se strang bani pentru cauze nobile.
Intr-un viitor oarecare, fiecare telespectator isi va crea propria televiziune. Va combina emisiuni si filme, le va programa dupa cum ii convine, nu se va mai supune “tiraniei” grilelor prestabilite. Nu va mai fi nevoit sa suporte calupuri interminabine de reclame la fiecare 10 minute de vizionare.
Pana atunci mai e. Generatia internet arde etape, definindu-si, inca de pe acum, propriul univers posibil. Faptul ca nu se va mai imprieteni cu LCD-ul decat pentru a experimenta jocuri pe consola nu va fi o tragedie. Atata vreme cat exista o sursa alternativa de informatie , de educatie, sfarsitul lumii mai poate sa astepte.
Asa cum cartea “a murit” la aparitia televiziunii, asa va muri televiziunea de “mana” Internetului.